Bara de instrumente Google este instalată

Bara de instrumente Google este instalată: "- Trimis utilizând Bara de instrumente Google"

Sportul de echipa a fost intotdeauana cel mai apreciat inca din cele mai vechi timpuri.Este un fapt demonstrat ca
aceste sporturi au un mare impact asupra personalitatii umane in special si al umanitatii in general.

EFECTE ALE PRACTICARII ACTIVITATILOR FIZICE SI SPORTULUI

Cercetator drd. Florica POPA Institutul National de Cercetare pentru Sport

Cuvinte cheie: socializare, sanatate, valori morale, sport si activitati motrice

Keywords: socialization, health, moral values, sport and motric activities

Rezumat

Diversitatea efectelor practicarii sportului si activitatilor fizice se regaseste in diversitatea sferelor pe care le influenteaza. Problemele esentiale abordate fac referire la unitatea relatiei fizic-psihic, absolut necesara in dezvoltarea personalitatii individuale, la importanta motricitatii in dezvoltarea unui corp frumos si mentinerea lui in stare de sanatate, la rolul sportului si activitatilor fizice in socializarea omului prin dezvoltarea unor calitati recunoscute ca importante in societate si care pot fi transferate in alte sfere sociale precum si la impactul acestor efecte asupra diferitelor categorii de populatie care practica sport si exercitii fizice.

Introducere

Orice societate se confrunta cu probleme de transformare si transferare a conventiilor sale sociale dominante (moravuri, valori, norme, cunostinte, deprinderi) catre generatiile care succed la viata. Invatarea si experientele dintr-o anumita perioada de viata tind sa influenteze ce se intampla mai tarziu. Ca dimensiune formala a educatiei, educatia fizica incepe cu perioada prescolara si continua pe intreg traseul educational. Interesul sporit pentru activitatile motrice sub diferite forme si practicarea acestora pe parcursul intregii vieti pune in valoare si alte dimensiuni ale educatiei fizice: nonformala si permanenta. Importanta educatiei fizice si sportului rezida din efectele pozitive pe care le produce o practica permanenta in randul tuturor categoriilor de cetateni, fiind o activitate preferata nu doar de tineri, ci si de persoanele in varsta, de persoanele cu handicap sau de cele cu diferite afectiuni motorii.

Particularitatile care diferentiaza sportul de alte domenii si caracteristicile sale, uneori mai putin vizibile si mediatizate, constituie apanajul necesar in dezvoltarea psiho-somatica a omului si in formarea personalitatii lui.

In societatile moderne, sportul devine tot mai important, in conditiile in care tot mai multi oameni il practica, frecventeaza arenele sportive, citesc despre sport sau il privesc ca spectatori. Practicat in scoli, dar si in timpul liber, sportul a devenit o profesie, insemnand nu numai implicare activa, ci si participare la spectacolul oferit de acesta.

Terenul de joc

[modifică] Caracteristici generale

Dimensiunile terenului de joc

Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri și este compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porții) sau liniile exterioare porții (de ambele părți ale porții). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranță, cu o lățime de cel puțin 1 metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele liniilor exterioare porții. Caracteristicile terenului de joc nu trebuiesc modificate în timpul jocului, astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.

[modifică] Porțile

În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă. porțile trebuie să fie solid ancorate de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și o lățime de 3 metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală în partea superioară. Partea posterioară a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă. Barele verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante, care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.

[modifică] Liniile terenului de joc

Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de poartă vor avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lătime. Liniile dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafețe adiacente ale podelei.
În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă. Spațiul acesta este delimitat de o linie a spațiului de poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:

1. O linie de 3 metri lungime direct în fața porții; această linie este paralelă cu linia de poartă, și la la 6 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioră a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei spațiului de poartă);
2. Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colțul interior posterior al stâlpilor porții), care fac legătura între linia de 3 metri lungime și linia exterioară a porții.

[modifică] Linia de 9 metri

Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie intreruptă, trasată la 3 metri în afara liniei spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele măsoara 15 cm.

[modifică] Linia de 7 metri

Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).

[modifică] Linia de restricție

Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15 cm, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4 metri);

[modifică] Linia de centru

Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine.

[modifică] Linia de schimb

Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de la linia de centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru și care se întinde pe o distanță de 15 cm înauntru liniei de margine și 15 cm în afara liniei de margine (înauntrul și în afara terenului de joc).

[modifică] Mingea

O minge de mărimea A III

Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material sintetic. Suprafața nu are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură mână, mărimile oficiale variază depinzând de vârstă și sexul echipelor.

Mărimea	Folosită de	Circumferința (în cm)	Greutatea (în g)
III	Bărbați și tineri peste 16 ani	58–60	425–475
II	Femei, băieți peste 12 ani și fete peste 14 ani	54–56	325–375
I	Băieți și fete peste 8 ani	50–52	290–330

Produs răşinos folosit pentru manevrarea mai bună a mingii

[modifică] Handbalul în România

Handbalul în România este organizat de către Federația Română de Handbal.

[modifică] Istoria handbalului în România

Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.^[2]
În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal.
Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă.
Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6-4.
Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Alte orașe, în afară de Sibiu, unde au fost organizate echipe de handbal au fost: Brașov, Mediaș, Sighișoara, Agnita, Reșița, Timișoara, Lugoj.

Handbal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Aruncările la poartă din săritură conferă dinamism jocului de handbal

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Originile lui sunt însa mult mai depărtate și le găsim în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului XIX. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli ca material didactic, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație fizică Carl (sau Karl) Schelenz,^[1]care a introdus reguli și care a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători